Ambliopia

Constă în slăbirea vederii, de obicei la un singur ochi, datorită utilizării defectuoase a respectivei imagini de către creier. Ochii sunt doar o parte a sistemului vizual, cealaltă parte, la fel de importantă, este creierul. Acesta procesează imaginile primite de la ochi şi ne livrează imaginea finală. Atunci când, din diferite motive, unul dintre ochi transmite imagini neclare sau care nu se potrivesc cu imaginile transmise de celălalt ochi, iar acest fenomen se petrece continuu, creierul alege să ignore imaginile primite de la ochiul cu probleme, apărând astfel ambliopia.

ambliopiaAmbliopia apare, de regulă, în primii ani de viaţă, fiind cea mai comună afecţiune care produce probleme serioase de vedere la copii, iar cauzele care pot duce la apariţia acesteia sunt multiple. Cea mai frecventă este strabismul. Din cauza alinierii necorespunzătoare a ochilor, imaginile primite de către creier de la cei doi ochi sunt diferite. Astfel, imaginile primite de la ochiul cu strabism ajung să fie ignorate de către creier, instalându-se ambliopia.

O altă cauză este diferenţa dintre cei doi ochi în ceea ce priveşte claritatea imaginii, apărută atunci când unul dintre ochi prezintă un viciu de refracţie (miopie, hipermetropie sau astigmatism), mai pronunţat decât cel al ochiului pereche. În acest caz, creierul va ajunge să ignore ochiul cu probleme refractive mai mari.

O a treia categorie de cauze rezultă din diferenţa de calitate a imaginilor celor doi ochi: existenţa unei cataracte congenitale (adică prezenţa la naştere), a unor probleme legate de transparenţa corneii sau obturarea totală sau parţială a unuia dintre ochi pentru o perioadă îndelungată, ca în cazul ptozei palpebrale (pleoapei căzute).

Indiferent de cauză, ambliopia va persista toată viaţa, dacă nu este tratată din timp, adică încă din copilărie.

Pentru ca ambliopia să fie tratată este nevoie în primul rând să fie eliminată cauza care a dus la apariţia acesteia, respectiv: strabismul, viciul de refracţie, cataracta congenitală ş.a.m.d. După eliminarea cauzei, ambliopia va fi tratată prin stimularea folosirii ochiului bolnav, fie prin acoperirea (ocluzia) ochiului bun, fie prin slăbirea vederii acestuia prin utilizarea unor picături care dilată pupila. Se procedează astfel pentru a forţa creierul să folosească din nou imaginile de la ochiul pe care l-a ignorat până atunci.

Este important de subliniat faptul că tratamentul va fi cu atât mai eficient, cu cât va fi început mai devreme, ideal până la vârstă de 5 ani. Cu cât tratamentul începe mai târziu, cu atât mai incompletă va fi recuperarea. Din acest motiv, este important să ne ducem copiii la un consult oftalmologic până la vârstă de 5 ani, cu atât mai mult cu cât, în lipsa strabismului, ambliopia trece neobservată, vederea copilului fiind compensată de ochiul bun.

Este important să se trateze ambliopia, chiar dacă ochiul bun preia toate sarcinile vizuale, deoarece ambliopie înseamnă absenţa vederii stereoscopice, alterarea percepţiei spaţiale, a contrastului şi a mişcării.