Author Archives: Klara Vajda

Retinopatia de prematuritate

Retinopatia  de prematuritate este o boală gravă, care afectează dezvoltarea vascularizaţiei retiniene imature a nou născutului prematur. În ţările dezvoltate şi în cele cu dezvoltare medie se situează pe primele locuri ca şi cauză de cecitate (orbire) la copil (în SUA ocupă locul 2).

retinopatie-prematuriFactorii de risc incriminaţi în apariţia bolii sunt:

  • vârsta gestaţională şi greutatea la naştere mici
  • administrarea de oxigen cu FiO2≥ 40%
  • ventilaţia mecanică (prematurul este conectat la aparate care îl ajută să respire)
  • septicemia
  • anemia

În ţara noastră sunt examinaţi pentru depistarea retinopatiei de prematuritate toţi prematurii cu greutate la naştere ≤ 2000 g şi/sau vârstă gestaţională ≤ 34 săptămâni, dar şi cei care depăşesc aceste criterii având o patologie peri şi postnatală încărcată (nou născuţi cu adaptare dificilă după naştere). Examinarea oftalmologică a prematurului se face la împlinirea vârstei de 4-5 săptămâni, folosindu-se anestezia locală şi  oftalmoscopul indirect (experienţa medicului în examinarea acestor copii face ca procedeul de evaluare a dezvoltării vascularizaţiei retinei să fie cât mai scurt şi mai puţin stresant pentru micul pacient).

5286Retinopatia de prematuritate se clasifică în 5 stadii evolutive, primele 2 stadii fiind reversibile (boala poate dispărea fără nicio intervenţie terapeutică), stadiul 3 + necesită tratament pentru prevenirea dezlipirii de retină (orbire), stadiile 4 şi 5 sunt stadii cu dezlipire de retină parţială sau totală.

Tratamentul bolii se realizează prin fotocoagulare laser a retinei avasculare sau, în unele forme, prin injecţie intravitreană cu agenţi anti-VEGF.

Dr. Ileana Vătavu, medic primar oftalmolog, coordonator al programului naţional de screening şi tratament al retinopatiei de prematuritate, examinează aceşti prematuri în clinica Optimed.

„Sindromul ochiului uscat” – digi24.ro

Vântul, praful, purtarea lentilelor de contact pot să ducă la senzația de arsură și uscăciune a ochilor, așa numitul sindrom al ochiului uscat. Ce este această iritație, cum se tratează și dacă poate fi semnul unor boli mai grave, aflăm de la dr. Andrei Filip, medic primar oftalmologie.

Sursa: http://www.digi24.ro/Emisiuni/Digi24/Digimatinal/Medicina/Sindromul+ochiului+uscat

Ochii și bolile

image_13cSe spune că ochii sunt oglinda sufletului. Nu se cunoaște cât adevăr este în această afirmație, însă este perfect adevărat că ochii, la o examinare atentă și competentă, pot prezenta indicii cu privire la existența unor boli, câteodată foarte grave, ce nu vizează ochii în mod direct ci alte părți ale corpului, ba chiar organismul în ansamblu, însă care au efecte și asupra ochilor.

Lista bolilor care afectează ochii într-un fel sau altul este interminabilă și nu am avea nici spațiul și nici timpul necesar pentru a discuta aici despre toate acestea, așa că vom enumera cele mai frecvente astfel de afecțiuni și modul în care se manifestă la nivel ocular și vizual.

Diabetul este o afecțiune metabolică, cronică și care nu se poate vindeca (cel puțin deocamdată).

O mare concentrație de glucoză în sânge, mai ales atunci când aceasta există de mai multă vreme, poate duce la absorbția de către cristalin a unor cantități de glucoză în urma căreia cristalinul își schimbă forma suficient de mult pentru a afecta vederea. Astfel, vederea încețoșată este în multe cazuri unul dintre simptomele după care diabetul este diagnosticat. Lucrurile nu se opresc aici în cazul diabetului; retinopatia diabetică, o afecțiune oculară gravă ce poate duce la orbire, este cauzată de posibile complicații pe termen lung ale diabetului. Această afecțiune oculară afectează până la 80% dintre pacienții care suferă de diabet de cel puțin 10 ani și este principala cauză a orbirii la persoanele de vârtsă activă.

Hipertensiunea arterială este o boală cronică ce este caracterizată de o presiune crescută a sângelui în artere. Această afecțiune, lăsată netratată, poate duce la apariția retinopatiei hipertensive, atunci când apar vătămări ale retinei însoțite uneori de afectarea vederii și de migrene. Hipertensiunea arterială poate fi depistată prin examinarea fundului de ochi.

Ateroscleroza este condiția în care arterele sunt îngustate în urma depunerii de materiale pe pereții interiori ai acestora. Această afecțiune poate rezulta în pierderea vederii la unul dintre ochi. Și ateroscleroza poate fi depistată în urma examinării fundului de ochi.

Artrita reumatoidă (AE), una dintre cele mai răspândite boli ale articulațiilor, poate afecta și ochii. Astfel, una dintre complicațiile destul de frecvente ale AE este inflamația membranei care acoperă sclera (episclera), caz în care ochiul poate deveni roșu și dureros. De asemenea, AE poate declanșa Sindromul Sjogren, caracterizat prin lipsa lăcrimării.

HIV-SIDA, o grava afecțiune caracterizată prin slăbirea progresivă a sistemului imunitar, poate afecta la rândul ei și ochii. Astfel, aceasta cauzează destul de frecvent leziuni ale retinei (retinopatie) și poate cauza alte infecții virale mai grave ori desprindere de retină. Și HIV-SIDA poate fi identificată în urma examinării fundului de ochi.

Multe alte boli au manifestări la nivelul ochilor, putând astfel fi identificate ca atare, dintre care enumerăm pe scurt: trichineloza (edeme în jurul ochilor), bolile de ficat – cancer, ciroză, hepatită (culoare galbenă în jurul ochilor), afecțiunile tiroidiene (ochi bulbucați), scleroza multiplă, sifilisul sau tumorile cerebrale (asimetrii ale pupilelor), afecțiunile neuromusculare (pleoape căzute) și altele.

De asemena, cu ocazia examinării fundului de ochi se pot depista, pe lângă unele dintre afecțiunile enumerate mai sus, anemii, poliglobulii, leucemie, tuberculoză, anomalii ale nervului optic sau alte defecte retiniene.

13 lucruri pe care nu le știați despre gene

geneOchii sunt unul dintre cele mai minunate daruri cu care este înzestrată ființa umană. Considerate a fi caracteristicile cheie ale privirii umane, ochii sunt adesea asociați cu frumusețea și estetica. Unul dintre primele lucruri pe care le observăm la alţi oameni sunt ochii. În momentul în care stabilim contact vizual cu alte persoane, ochii noștri comunică în moduri în care cuvintele noastre de multe ori nu o pot face.

Ochii noștri sunt accentuați de fire de păr mici şi flexibile care ne conturează pleoapele: este vorba despre gene, cunoscute și sub denumirea de cilia. Pe lângă aspectul estetic pe care îl conferă ochilor noștri, genele au și scopuri practice.

Iată câteva lucruri interesante despre genele noastre:

  1. Genele sunt caracteristice mamiferelor. Este interesant faptul că, dintre toate organismele vii de pe pământ, doar mamiferele au gene.
  2. Genele embrionului încep să se dezvolte după aproximativ 40-60 de zile de sarcină, iar acestea pot rezista până la 100 de ani.
  3. Durata de viață a unei gene este de aproximativ 90 de zile. Părul de pe corpul nostru crește şi se menține într-un ciclu continuu, care se repetă permanent, pe măsură ce firele de păr se pierd și sunt înlocuite de altele noi. Comparativ cu părul de pe cap, faza de creștere a genelor este foarte scurtă, aceasta durând aproximativ 30-45 de zile. În plus, ciclul de repaus (latent) este mult mai mare. În timp ce părul de pe cap se menține o perioadă înainte de a cădea și a fi înlocuit, genele se mențin o perioadă mai lungă de timp și nu sunt întotdeauna înlocuite imediat atunci când cad. Acest lucru explică de ce genele par că nu cresc deloc. Atunci când cresc, acestea cresc doar pentru o perioadă scurtă de timp și apoi stagnează o perioadă lungă de timp. Comparativ cu ciclul de creștere al firelor de păr de pe cap, ciclul de creștere al genelor le face să pară că nu cresc deloc.
  4. Genele nu au neapărat aceeași culoare cu părul de pe corpul unei persoane.
  5. Genele superioare și inferioare sunt diferite. Printr-o simplă observație putem vedea că genele de pe pleoapele superioare sunt mai bogate decât cele de pe pleoapele inferioare. Pleoapa superioară are un număr de aproximativ 200 de gene, în timp ce pleoapa inferioară are aproximativ 100 de gene.
  6. Părțile laterale și cele din mijloc ale genelor diferă. Majoritatea oamenilor au genele din mijloc mai lungi și cele de pe părțile laterale ale ochilor mai scurte.
  7. Genele găzduiesc mici organisme: este vorba despre mici acarieni, care locuiesc efectiv la baza genelor noastre. Aceste mici creaturi, numite Demodex Folliculorum ies noaptea (atunci când dormim) pentru a se hrăni cu celulele moarte care se găsesc în genele noastre, ajutând astfel foliculii să nu se blocheze.
  8. Genele noastre au propriile lor glande: glandele sebacee (glandele lui Zeiss) și glandele sudoripare (glandele lui Moll).
  9. Genele cad zilnic. În medie, una din cinci gene cade în fiecare zi. Și pentru fiecare geană pierdută este nevoie de patru până la opt săptămâni pentru ca o nouă geană să apară și să crească în totalitate.
  10. Dimensiunea genelor noastre este, de obicei, de sub un centimetru. Cele mai multe gene cresc, în medie, până la 10 milimetri. Cu toate acestea cea mai lungă geană a măsurat 6,99 cm iar deținătorul ei este Stuart Muller din SUA, care a și intrat astfel în Cartea Recordurilor.
  11. Genele au rol de protecţie, ele ne protejează ochii de particulele existente în aer și de gâzele mici. Când genele simt corpuri străine care ar putea afecta ochii, declanșează un reflex care ne face să clipim și să închidem ochii. Acest mecanism de apărare este o modalitate importantă de protejare a ochilor. Genele lungi ale cămilelor funcționează în mod similar.
  12. Genele țin umiditatea la distanță. Forma lor curbată și modul în care sunt poziționate permit ținerea la distanță a umidității, cum ar fi transpirația sau ploaia.
  13. Genele protejează ochii împotriva razelor de soare. Împreună cu sprâncenele și fruntea, genele ajută la protecția ochilor de lumina strălucitoare a soarelui. Ele nu sunt un substitut pentru ochelarii de soare, dar filtrează lumina soarelui care strălucește în ochii noștri.

Cu toate că genele cu care suntem înzestrați joacă diverse roluri în buna funcționare a corpului uman, „fâlfâitul” lor a fost, este și va rămâne un limbaj tăcut și expresiv al corpului, în funcție de situație, acesta transmițând fie uimire, fie nedumerire sau veșnicul „vino-ncoace”.

Efectul luminii albastre asupra ochilor noştri

efectul-luminii-albastreLumina joacă un rol extrem de important în viața noastră de zi cu zi. Cu ajutorul ei percem tot ceea ce ne înconjoară  și ajută la definirea stării noastre generale de confort.

Știm cu toții care sunt riscurile expunerii la razele UV și efectele pe care acestea le au asupra sănătății noastre.  A venit timpul să vorbim și despre lumina albastră: de unde provine aceasta și care sunt riscurile şi beneficiile acesteia asupra sănătăţii noastre.

Lumina albastră este parte a luminii vizibile și este apropiată de cea UV în spectrul de lumină. Ea este omniprezentă în jurul nostru, atât în mediul exterior, cât și în cel interior. Aceasta este produsă în mod natural de către soare, indiferent de anotimp şi de vreme. Se găsește, de asemenea, în becurile fluorescente și este emisă de LED-urile prezente în dispozitivele electronice, cum sunt ecranele computerelor, tabletelor, smart phone-urilor noastre etc.

Lumina albastru-violet este dăunătoare sănătății ochilor noștri. Aceasta afectează retina, partea ochiului în care se formează imaginile și poate cauza daune pe termen lung, care pot duce, la rândul lor, la afecțiuni oculare grave, inclusiv la degenerescenţa maculară legată de vârstă (DMLV), care reprezintă cauza principală a deficienței de vedere în lumea occidentală.

Lumina albastru-turquoise este benefică și contribuie la starea noastră de bine.  Aceasta ne ajută să percepem culorile și formele care ne înconjoară și este în același timp o formă naturală de terapie cu lumină, care este esențială pentru corpul nostru. Ea contribuie la reglarea ciclurilor zilnice de somn-veghe, a dispoziţiei şi a performanţei cognitive, menținându-ne alerți și plini de energie. Mai mult decât atât, aceasta declanșează reflexul pupilar — unul dintre dispozitivele naturale de siguranță ale ochiului, limitând lumina la cantitatea optimă care poate să penetreze ochii noștri.

De acum putem lua ce este mai bun din lumina albastră deoarece Essilor a lansat în România Crizal® Prevencia™ — cea mai recentă inovaţie Crizal. Acestea sunt primele lentile care filtrează selectiv lumina, protejând ochii împotriva luminii albastru-violet și a radiaţiilor UV şi lăsând în acelaşi timp să treacă lumina esenţială albastru-turquoise, atât de benefică pentru sănătatea noastră.

Lentilele Crizal® Prevencia™ încetinesc procesul de îmbătrânire a ochilor și previn formarea a două dintre cele mai răspândite boli de vedere din lume la ora actuală: degenerescența maculară și cataracta. Cei care poartă lentilele Crizal® Prevencia™ sunt de 25 de ori mai protejaţi decât cei care nu le poartă, aceste lentile oferind cea mai bună protecţie UV pe care o poate oferi o lentilă incoloră. Crizal® Prevencia™ contribuie la menţinerea stării generale de confort şi oferă o vedere optimă şi transparentă de durată, furnizând cea mai completă protecţie împotriva duşmanilor vederii  clare: reflexii, zgârieturi, praf, murdărie şi apă.

Aveți în vedere Crizal® Prevencia™ pentru o protecție avansată și o privire clară și limpede ca lumina zilei.

Culoarea ochilor

culoarea-ochilorCuloarea ochilor este, de regulă, o trăsătură genetică.  Felul în care va arăta copilul depinde de materialul genetic cu care fiecare părinte contribuie la conceperea copilului. Dar genele părinților se pot amesteca și potrivi în multe feluri diferite. Influențele de la fiecare părinte nu sunt cunoscute decât după momentul în care copilul se naște.

Cum se dezvoltă culoarea ochilor

Partea colorată a ochiului se numește iris, care conține melanină, un pigment maro care îi determină culoarea. Culoarea ochiului uman își are originea în trei gene, dintre care două sunt bine-cunoscute. Aceste gene sunt responsabile pentru culorile cele mai obișnuite de ochi: verde, căprui și albastru. Alte culori cum ar fi gri, culoarea alunei și multe alte combinații nu sunt pe deplin înțelese sau explicabile în acest moment.

Obișnuiam să credem că nuanța de ochi căprui este dominantă și cea de ochi albaștri recesivă, dar știința modernă ne-a arătat că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par.

De asemenea, culoarea ochilor nu rezultă din amestecul de culori al ochilor părinților, precum amestecul culorilor din vopsea. Fiecare părinte are două perechi de gene pe fiecare cromozom, astfel, există mai multe posibilități, în funcție de modul în care “Roata Norocului” se învârte.

Cei mai mulți copii se nasc cu ochi albaștri, care pot deveni mai închiși la culoare în primii trei ani. Acest lucru se produce în cazul în care melanina, care de obicei nu este prezentă la naștere, se dezvoltă cu vârsta.

Copiii pot avea cu totul alte culori de ochi decât părinții lor. Dar, în cazul în care ambii părinți au ochi căprui, este cel mai probabil că și copiii lor vor avea de asemenea ochi căprui.

Culorile mai închise de ochi tind să domine, astfel culoarea căprui tinde să câștige in favoarea culorii verzi, iar culoarea verde tinde să câștige în favoarea culorii albastre. Cu toate acestea, dacă unul dintre părinți are ochii căprui iar celălalt ochii albaștri nu înseamnă că automat copilul va avea ochii căprui.

Unii copii se nasc cu iriși care nu se potrivesc ca și culoare. De obicei, acest lucru este cauzat de transportul deficitar al pigmentului de dezvoltare, traumatisme locale, fie în uter sau la scurt timp după naștere sau o tulburare genetică benignă. Alte cauze pot fi inflamația, pistrui ai irisului și sindromul Horner. Examenul oftalmologic este important pentru a vă asigura că nu este nimic grav – și de obicei, “nimic grav”, este cea mai frecventă constatare a medicului oftalmolog în aceste situații.

Schimbări care pot apărea în culoarea ochilor

Irisul este un mușchi care se dilată și se contractă pentru a controla dimensiunea pupilei. Pupila se dilată în prezența luminii slabe și se contractă atunci când lumina este mai puternică. De asemenea, pupila se micșorează atunci când ne concentrăm privirea pe un obiect aflat în apropiere, cum ar fi o carte pe care o citim.

Când dimensiunea pupilei se modifică, pigmenții din iris se comprimă sau se împrăștie, schimbând astfel ușor culoarea ochilor.

Anumite emoții pot schimba atât dimensiunea pupilei cât și culoarea irisului. De aceea, unii oameni spun ca ochii lor își schimbă culoarea atunci când sunt supărați sau îndrăgostiți.

Culoarea ochilor se mai poate schimba și cu vârsta. Acest lucru se întâmplă la 10-15% din populaţia caucaziană (persoanele care au, de regulă, culori mai deschise de ochi).

Cu toate acestea, dacă observați modificări dramatice în culoarea ochilor dumneavoastră, sau  în cazul în care culoarea unuia dintre ochi se modifică din căprui în verde sau din albastru în căprui (condiție care poartă numele de heterocromie), este important să consultați medicul oftalmolog. Modificările în culoarea ochilor pot fi un semn de avertizare a unor boli, cum ar fi iridociclita heterocromică Fuchs, sindromul Horner sau glaucomul pigmentar.

În cele din urmă, dacă nu vă place culoarea ochilor pe care ați moștenit-o, o puteți schimba oricând, cu ajutorul lentilelor de contact colorate. Dar țineți cont de faptul că și aceste lentile sunt dispozitive medicale și că este nevoie de prescripție și supraveghere din partea medicului oftalmolog.  Nu le cumpărați de pe internet sau de la prieteni, fără să aveți acordul medicului oftalmolog.

Și … nu uitați vorba care spune că ochii care nu se văd se uită … indiferent de culoarea lor.

Adevărat sau fals?

„Cititul la lumină scăzută sau cititul textelor scrise cu litere foarte mici dăunează vederii”.
Fals: acestea pot obosi ochii, însă nu dăunează și nu au efecte negative pe termen lung.

”Privitul la televizor de la o distanță prea mică dăunează vederii”.
Fals: nu există nicio dovadă în acest sens. Acest lucru însă poate semnala o problemă deja existentă de vedere, mai ales la copii.

„Lucrul cu calculatorul dăunează vederii”.
Fals: pot apărea probleme temporare din cauza faptului că atunci când privim la un monitor, tindem să clipim mai rar și, astfel, nu umezim ochii așa cum ar trebui. Astfel, putem simți oboseală oculară, însă aceasta este doar temporară, neexistând în acest caz probleme sau efecte pe termen lung.

„Dacă mâncăm morcovi, ni se va îmbunătăți vederea”.
În mare parte fals: vitamina A se găsește în multe alte alimente. Este adevărat că deficiența vitaminei A în organism poate cauza probleme cu vederea şi că aportul acesteia contribuie la o bună sănătate a ochilor, însă oricât de multă vitamina A am ingera, aceasta nu ne va transforma vederea într-una perfectă (dacă nu o avem deja) și nu va rezolva alte probleme oculare (ca miopia, presbiopia sau astigmatismul).

„Purtarea unor ochelari care nu au dioptriile corecte ne vatămă vederea”.
Fals: singura neplăcere va fi că nu vom vedea clar. Este totuși important pentru copiii sub 8 ani să poarte ochelari dacă au nevoie, pentru a preveni apariția ambliopiei.

„Strabismul se vindecă de la sine”.
Fals: este nevoie de tratament pentru vindecarea acestuia, iar cu cât tratamentul începe mai din timp, cu atât mai bine pentru sănătatea ochilor.

„Vârstnicii a căror vedere se îmbunătățește pot suferi de cataractă”.
Adevărat: uneori, vârstnicii care folosesc ochelari pentru citit constată că pot citi și fără ochelari și au impresia că vederea lor se îmbunătățește, însă, de multe ori, acesta este un semn de apariție a cataractei.

„Exercițiile pentru ochi îmbunătățesc vederea”.
În general fals: de obicei, o problemă cu vederea are cauze anatomice și nu poate fi rezolvată cu exerciții oculare. Acestea pot da unele rezultate în cazul anumitor probleme de vedere, de cele mai multe ori la copii sau adolescenți.

„Dacă nu purtăm ochelarii vederea ni se deteriorează mai rapid”.
Fals: singurul efect va fi acela că vom vedea mai prost, însă vederea nu se va deteriora mai rapid. Acesta este unul dintre cele mai răspândite mituri legate de vedere.

”Un ochi vânăt se vindecă mai repede dacă ținem acolo o  bucată de carne crudă”.
Fals: un alt mit destul de răspândit care nu are nici o confirmare științifică.

„Este periculos să privim direct spre soare, chiar dacă folosim ochelari de soare sau mijim ochii”.
Adevărat: razele UV emise de soare ne pot orbi definitiv în doar câteva secunde dacă privim soarele direct.

„Orbii au un al șaselea simț cu ajutorul căruia se orientează”.
Fals: persoanele oarbe își folosesc restul simțurilor (auz, miros, gust și simțul tactil), acordând acestora o atenție sporită. Nu există un al șaselea simț.

„Nu trebuie să-mi duc copilul la oftalmolog dacă nu observ că are probleme”.
Fals: este indicat un consult oftalmologic al copilului până la vârsta de 3 ani pentru a depista cât mai din timp eventualele probleme.

Despre razele UV

Vara este anotimpul preferat al majorității dintre noi și ne petrecem mai mult timp în aer liber decât în orice altă perioadă a anului. Deși avantajele de a sta în aer liber sunt multe și de necontestat, există și aspecte negative în acest caz. Unul dintre acestea din urmă este expunerea pentru o perioadă mai mare la razele UV.

Așa cum știm, atunci când ne aflăm în interior, razele UV nu reprezintă un pericol (dacă nu suntem cumva în interiorul unui salon de bronzat), însă, în aer liber suntem total expuși la ele, mai ales atunci când ne aflăm în plin soare. Am mai discutat în linii mari despre pericolul pe care razele UV îl reprezintă pentru ochi iar acum a sosit timpul să detaliem această problemă.

razele-uvCum pot razele UV afecta ochii? Gândiți-vă la ochi ca la un aparat electric (un televizor, de exemplu) și la lumină ca la electricitate. În condiții normale, televizorul funcționează fără nicio problemă (dacă nu are alte defecte fără legătură cu situația noastră), dar atunci când există fluctuații în tensiunea curentului electric, televizorul se poate arde, mai ales dacă fluctuațiile sunt frecvente. Asta se întâmplă deoarece televizorul este proiectat să funcționeze numai la o anumită tensiune a curentului electric (220-230V), iar atunci când sunt fluctuații, tensiunea scade sau crește mai mult decât poate suporta aparatul. Similar, se comportă și ochii atunci când sunt expuși la radiațiile UV. Ochii au evoluat să funcționeze la spectrul vizibil (deoarece soarele emite majoritatea radiațiilor în spectrul vizibil), iar razele UV au mai multă energie decât razele spectrului vizibil, astfel că la expunerile repetate și îndelungate la razele UV au același efect pentru ochi cum are o tensiune electrică mai mare decât normal pentru televizoare: ochii „se ard”.

Părțile din ochi afectate de către razele UV sunt mai multe: corneea, cristalinul sau retina, ca să nu mai vorbim de pleoape sau de pielea din jurul ochilor. Dintre afecțiunile oculare care au fost documentate a avea legătură cu expunerea la razele UV, amintim cataracta, degenerescența maculară (acestea două pot duce la pierderea definitivă a vederii), fotokeratita – care apare în urma expunerii continue la razele UV pentru o perioadă scurtă de timp și este similară arsurilor de piele provocate de soare, pterigionul sau cancerul de piele apărut în jurul ochilor.

Este evident că în aceste condiții o protecție adecvată împotriva razelor UV este imperios necesară, cu atât mai mult cu cât efectul razelor UV asupra ochilor este unul cumulativ, adunându-se de la an la an. Vă recomandăm purtarea ochelarilor de soare de calitate atunci când petreceți timp în aer liber sau a unor ochelari cu un factor de protecție UV cât mai mare dacă purtați ochelari de vedere.

În final, vă reamintim că Essilor este lider în domeniu, iar lentilele Essilor au cel mai mare factor de protecție posibil la ora actuală.

„Cum purtăm corect lentilele de contact” – digi24.ro

Cei care nu vor să fie dependenți de ochelari sau își doresc o altă culoare a ochilor, pot alege lentilele de contact. Dar nu se pot purta la întâmplare sau ca un simplu moft. Cum le alegem, cum le îngrijim și de unde le cumpărăm, ne spune medicul primar oftalmolog Mircea Filip.

Sursa: http://www.digi24.ro/Emisiuni/Digi24/Digimatinal/Medicina/Cum+purtam+corect+lentilele+de+contact

Lentilele de contact – alternativa la ochelari

imagine-material-1

„Lentilele de contact sunt recomandate pentru port alternativ cu ochelarii, fiind soluţia sigură, practică şi … discretă de corecţie a vederii persoanelor cu un stil de viaţă activ. Consultul specialistului şi respectarea recomandărilor de port, înlocuire şi întreţinere a lentilelor sunt esenţiale pentru a vă bucura de vedere clară şi ochi sănătoşi la orice vârstă.”
Dr. Daniela Goicea, Medic specialist oftalmolog

 

Avantaje:

  • Spre deosebire de ochelari, nu sunt afectate de ploaie, ninsoare, abur sau condens;
  • Nu pot aluneca de pe nas şi nici nu apasă după urechi;
  • Permit portul ochelarilor de soare;
  • Machiajul e mai uşor de aplicat şi iese mai bine în evidenţă;
  • Îmbunătăţesc aspectul fizic şi cresc încrederea în sine, importantă mai ales la copii şi adolescenţi;
  • Oferă un câmp vizual mult mai larg comparativ cu ochelarii şi vedere periferică nedistorsionată, întrucât acestea urmăresc mişcarea naturală a ochiului, lucru extrem de util atât pentru sportivi, cât şi pentru şoferi;
  • Aşa cum există ochelari fără dioptrii – doar cu lentile antireflex pentru calculator, există şi lentile de contact fără dioptrii (plane), ce sunt folosite în scop terapeutic, pentru a proteja ochiul în cazul diferitelor leziuni ale corneei (traumatice, chirurgicale, etc.);
  • În cazul pacienţilor cu dioptrii mari (de exemplu, miopie, hipermetropie) sau în anizometropie (diferenţa de dioptrii dintre ochi), lentilele de contact sunt cea mai bună soluţie medicală pentru îmbunătăţirea vederii.

8500Restricţii în purtarea lor:

  • Pacienţii care prezintă alergii, inflamaţii, infecţii sau iritaţii ale ochiului sau pleoapei nu le pot purta;
  • Sunt contraindicate în cazul alterării stării generale de sănătate, cum ar fi în caz de răceală sau gripă, dar şi în timpul utilizării unor medicamente (inclusiv cele destinate îngrijirii ochilor);
  • Nu pot fi purtate în caz de film lacrimal deficitar (adică „ochi uscat”);
  • Portul lentilelor de contact devine neconfortabil în medii excesiv de uscate sau cu praf;
  • Deşi, spre deosebire de ochelari, pot fi folosite în timpul înotului, e necesar să utilizaţi şi ochelari speciali de protecţie.

Lentilele de contact nu au apărut dintr-un „capriciu”, ci din necesitatea de a corecta vederea persoanelor cu meserii care implicau activitate fizică susţinută şi ritm alert, pentru care portul ochelarilor era un real inconvenient. Între timp, s-au extins spre zona cosmetică şi terapeutică, iar grupul ţintă nu mai are limite.

Importanţa dezvoltării acestei alternative a motivat şi determinat investiţii în cercetare, astfel încât, în prezent, vorbim despre tehnologii performante de realizare a lentilelor de contact, accentul trecând spre creşterea confortului şi siguranţei purtătorului de lentile de contact. Dacă vorbim despre performanţă, în mod automat trebuie menţionat materialul silicon hidrogel. Practic, transmisibilitatea mai mare la oxigen, gama extinsă de parametri şi adaptarea cu uşurinţă a lentilelor de contact din silicon hidrogel, constituie un nou punct de referinţă în domeniul îngrijirii vederii.

Lentilele de contact (inclusiv cele cosmetice) sunt dispozitive medicale, iar purtarea lor trebuie să se facă la recomandarea specialistului, respectând tipul şi intervalul de port prescrise, precum şi instrucţiunile de utilizare. În funcţie de nevoile şi stilul de viaţă al pacientului, specialistul recomandă lentila cea mai potrivită.