Degenerescenţa maculară legată de vârstă

degenerescenta-macularaMacula este partea centrală a retinei, responsabilă cu vederea detaliilor fine, a culorilor şi recunoaşterea persoanelor. Astfel, prin deteriorarea maculei, se pierde vederea centrală (opusul manifestărilor glaucomului) şi vederea colorată. Este o afecţiune specifică vârstnicilor, ca şi cataracta, şi are ca factori de risc: expunerea îndelungată la lumina albastră şi UV, sexul feminin, irisul de culoare deschisă, fumatul, hipertensiunea arterială. Există două variante ale bolii, care se deosebesc prin aspectul fundului de ochi şi prin metodele de tratament: degenerescenţa maculară uscată şi cea umedă. Dacă prima formă (uscată) este cea mai răspândită, cea de-a doua produce cele mai grave deficienţe vizuale. În aproximativ 10% dintre cazuri, degenerescenţa maculară uscată se transformă în degenerescenţă umedă, moment în care sub retină centrală apar noi vase de sânge (acolo unde nu ar trebui să existe), determinând sângerare şi scurgeri vasculare, care alterează profund arhitectura retinei şi funcţia vizuală.

În condiţii fiziologice, zona maculară a retinei este protejată de acţiunea nocivă a luminii albastre şi ultraviolete, prin acumularea în acestă zonă a unui pigment galben, specific, numit luteină. Acest pigment, împreună cu alţi pigmenţi înrudiţi şi cu metaboliţii acestora (zeaxantina, mezozeaxantina) asigură absorbţia luminii albastre, împiedică difuzia luminii şi asigură în acest mod claritatea vederii şi protecţia celulelor vizuale. Cu alte cuvinte, acest pigment acţionează ca o pereche de ochelari de soare galbeni, plasaţi în interiorul corpului, la nivelul retinei. Pigmentul nu este produs de organism, ci adus prin alimentaţie. Pacienţii cu aport alimentar deficitar sau cei cu defecte genetice care alterează metabolismul local al pigmenţilor sunt predispuşi la degenerescenţă maculară. Prevenirea bolii, ca şi regresia cazurilor incipiente, pot fi realizate dacă se administrează doze mari de pigmenţi maculari. În acest scop, trebuie măsurată cantitatea de pigment aflată la nivelul maculei, test ce se poate realiza la toate persoanele peste 50 de ani, cu diferite aparate care utilizeză stimuli luminoşi albaştri şi roşii (de exemplu, aparatul Mon Pack One).

Deoarece degenerescenţa maculara răspunde bine la pigmenţii maculari administraţi în fazele precoce, sunt indicate diferite complexe medicamentoase care conţin luteină, zeaxantină, vitamine şi ulei de peste. Oferta de asemenea complexe pe piaţă farmaceutică este foarte mare. În fazele avansate ale degenerescenţei maculare, suplimentele vitaminice nu mai sunt eficiente, fiind necesară distrugerea vaselor neoformate prin diferite metode: coagulare cu laser, injecţii de Avastin, extirparea chirurgicală a vaselor anormale şi mutarea poziţiei maculei prin procedeul de transpoziţie maculară etc. Toate acestea sunt metode foarte complicate, costisitoare, cu rezultate funcţionale slabe.

Cel mai simplu este să se prevină degenerescenţa maculară, prin măsurarea cantităţii de pigment macular după vârsta de 50 de ani, alimentaţie bogată în legume şi fructe şi eliminarea factorilor de risc. Vederea trebuie protejată prin evitarea expunerii la soare în orele amiezii, folosirea ochelarilor de soare coloraţi (filtru maroniu) şi cu protecţie UV, purtarea pălăriei de soare.