Hipermetropia

hipermetropiaS-ar putea spune că este opusul miopiei, atât în ceea ce priveşte cauzele, cât şi manifestările. Hipermetropia afectează acuitatea vizuală şi de aproape, şi la distanţă, iar cauzele care conduc la această sunt: un ax anterioposterior al ochiului mai scurt, o cornee curbată insuficient sau un cristalin prea puţin refractiv. Astfel, razele captate de către ochi converg fizic în spatele retinei.

La nou-născut există o hipermetropie moderată, care se diminuează prin creştere. Hipermetropia mică (de aproximativ o dioptrie) este comună la copii, fiind prezentă în 35% din cazuri până la 8 ani şi în 15% din cazuri până după 12 ani. Ea nu trebuie corectată şi nu reprezintă un motiv de îngrijorare, dacă pacientul nu are strabism. La adult, hipermetropia de toate gradele este întâlnită la 20% din populaţie, este stabilă pe lungi perioade de timp, dar se accentuează după 55 de ani, mai ales la bărbaţi.

Hipermetropia tranzitorie a diabeticilor merită o menţiune specială deoarece este frecvent întâlnită. Ea apare de obicei la debutul maladiei, după tratamentele care scad glicemia, fiind datorată hidratarii cristalinului.
Hipermetropia este corectată de cele mai multe ori cu ochelari de vedere sau lentile de contact. Lentilele sunt convexe în acest caz, iar pe reţeta, numărul dioptriei este precedat de semnul +. Ca şi în cazurile anterioare, intervenţiile chirurgicale laser pot corecta hipermetropia.

Principalele complicaţii ale chirurgiei sunt erorile de refracţie, care rămân sau reapar dacă se încearcă tratarea unor hipermetropii mari. Corecţia insuficientă este întâlnită la hipermetropii de peste 6 dioptrii, iar regresia (revenirea dioptriilor) este frecventă chiar la dioptrii mici, dar beneficiază de reoperaţie. În concluzie, chirurgia laser pentru hipermetropie este o procedură sigură doar pentru hipermetropia mică şi medie.