Keratoconul

keratoconusEste o boală progresivă care se manifestă prin subţierea şi proeminenţa corneii în partea sa inferioară şi aplatizarea ei în partea superioară. Keratoconul poate apărea la unul sau la ambii ochi şi are determinism genetic, întâlnindu-se în mai multe cazuri în aceeaşi familie. Apare de obicei la sfârşitul adolescenţei şi atinge forma cea mai severă până în 40 ani. Cauzele apariţiei bolii sunt modoficarea activităţii enzimatice la nivelul corneii, expunerea îndelungată la razele UV, frecarea excesivă a ochiului.

Diagnosticul de keratokon se bazează pe topografia corneană. Aceasta evidenţiază morfologia keratokonului, gravitatea lui şi poate pune în evidenţă keratoconul subclinic, nemanifest.

În stadiile incipiente, vederea poate fi corectată cu lentile de contact dure sau lentile speciale pentru keratocon. O altă metodă în stadiile incipiente este crosslinkingul cornean, care constă în iradierea corneii în prealabil tratate cu riboflavină. Această iradiere stimulează îngroşarea corneii, prin crearea unor legături definitive între lanţurile de proteine. În stadiile avansate ale keratoconului, se practică transplantul de cornee. În opinia majorităţii autorilor, keratokonul este o contrindicaţie pentru terapia cu laser, datorită impredictibilităţii rezultatelor şi posibilităţii exacerbării ectaziei (a deformării).