Miopia

miopiaMiopia este unul dintre cele mai des întâlnite defecte oculare, cu o frecvență de 20% la populația occidentală. Persoanele cu miopie acuză dificultate în distingerea obiectelor la distanţă, dar văd bine în imediata apropiere, cu excepția miopiilor mari, când este necesară apropierea obiectelor de ochi.

Aproximativ 5% dintre copii sunt miopi la naştere, prezentând miopie congenitală. Cel mai frecvent, miopia apare însă la vârsta şcolară. În majoritatea cazurilor, miopia este doar un inconvenient minor și nu pune probleme sănătății ochilor, însă uneori avansează atât de rapid, încât devine un real pericol.

Miopia este cu atât mai importantă cu cât debutul ei este mai timpuriu. În general, creşte cu o dioptrie pe an, dacă debutul este sub 6 ani şi cu o dioptrie la 3 ani, dacă debutul este peste 10 ani. În principiu, se stabilizează în jurul vârstei de 25 de ani, dar se constată multe abateri de la acest tipar, existând creşteri şi în jurul vârstei de 30 ani, legate de unele boli sau stări fiziologice, cum ar fi sarcina. Ea creşte indiferent de condiţiile de iluminare, muncă, odihnă sau consum de vitamine.

Există şi forme grave, degenerative de miopie, cu evoluţie rapidă (creştere cu mai mult de o dioptrie pe an), acestea putând fi însoţite de modificări structurale ale ochiului (alterări de fund de ochi, hemoragie la nivelul maculei, modificări în corpul vitros). Apariția miopiei este condiționată genetic, mai ales în cazul miopiei degenerative.

TRATAMENTUL MIOPIEI ÎN GENERAL

Miopia se tratează cu ajutorul ochelarilor de vedere, al lentilelor de contact sau al chirurgiei.

Pentru ochelari se folosesc lentile concave, divergente, iar pe reţeta de ochelari, numărul dioptriei este precedat de semnul minus. Cu cât numărul de după minus este mai mare, cu atât miopia este mai severă.

Lentilele de contact în miopie sunt oferite în game diverse, adaptate tuturor nevoilor, astfel: lentile pentru port zilnic intermitent, lentile de unică folosinţă, lentile pentru port permanent (cu care se poate dormi), lentile colorate cu dioptrii.

Intoleranţa la lentilele de contact este rară, fiind legată de: alergie la proteinele care se depun pe suprafaţa lentilelor, alergie la soluţiile de întreţinere, secreţie lacrimală scăzută. La prima aplicaţie de lentile se pot revela şi deviaţiile oculare mici, ignorate până în acel moment, ceea ce generează disconfort şi ideea că nu poţi tolera lentilele. În realitate, disconfortul va dispărea pe măsura reeducării vederii binoculare.

Complicaţiile adevărate sunt foarte rare. Cele mai grave sunt infecţiile cu microbi, paraziţi (Acantamoeba) şi ciuperci (fungi). Acestea sunt legate de lipsa de igienă, manipularea incorectă a lentilelor de contact, folosirea unor soluţii de curăţare improvizate (apa de la robinet), boli generale care deprimă imunitatea (diabet, alcoolism), patologia microbiană oculară (blefarite) sau infecţia cu fungi la nivelul unghiilor de la mână (onicomicoză).

Alte complicaţii sunt legate de scăderea concentraţiei de oxigen la nivelul corneii. Există o variabilitate individuală de răspuns la lipsa de oxigen. Cea mai evidentă manifestare este dezvoltarea unei reţele de vase sanguine la periferia corneii, care înroşesc ochiul în această zonă.

În unele cazuri, se poate apela pentru corectarea miopiei și la interventii chirurgicale cu laser (PRK, LASIK), însă acestea nu sunt indicate decât în anumite cazuri, în general în miopiile mici şi medii, întrucât prezintă şi riscuri. Au contraindicaţie operatorie miopiile asociate cu: maladii de colagen, maladii inflamatorii intestinale, diabet, sarcină, glaucom, sindroamele de uscăciune oculară severă, maladii dermatologice (acnee rozacee, blefarite severe).

Complicaţiile chirurgiei cu laser sunt mai ales funcţionale. Pacienţii se plâng de halouri, deosebit de jenante în conducerea automobilului, diminuarea sensibilităţii de contrast şi diminuarea vederii crepusculare. În plus, poate apărea regresia miopiei, până la 6 luni de la intervenţie, şi se instalează simptome de ochi uscat.

Dacă laserul reprezintă o opţiune terapeutică fără întoarcere, purtarea ochelarilor sau a lentilelor de contact în miopie reprezintă o opţiune reversibilă şi perfectibilă, datorită materialelor şi modelelor noi care apar an de an.

SEMNELE ŞI SIMPTOMELE MIOPIEI LA COPII

Copilul sub trei ani trebuie dus la medicul oftalmolog, în cazul în care se observă următoarele semne: se apropie prea mult de televizor, apropie prea mult jucăriile de ochi, se încruntă sau priveşte cu ochii uşor întredeschişi un obiect aflat la distanţă, clipeşte foarte des sau refuză activităţile „intelectuale”, precum desenatul sau coloratul.

Preşcolarii sau şcolarii pot manifesta următoarele semne: se plâng că nu văd bine la tablă, ţin cartea sau alte obiecte foarte aproape de faţă, se apropie prea mult de televizor, acuză frecvent dureri de cap, nu sunt interesaţi de sport sau alte activităţi care presupun o vedere bună la distanţă.

Dacă unul dintre părinţi sau o rudă apropiată are miopie şi poartă ochelari din copilărie, există posibilitatea ca micuţul să moştenească acelaşi defect. Din acest motiv, copilul care suferă de miopie trebuie dus cu regularitate (cel putin anual) la control oftalmologic, pentru repetarea măsurătorilor şi verificarea evoluţiei. În funcţie de rezultatul măsurătorilor, se modifică periodic ochelarii sau lentilele de contact. Cu cât defectele de vedere sunt diagnosticate şi tratate mai devreme, cu atât şansele de recuperare a vederii sunt mai mari.

DIAGNOSTICUL MIOPIEI LA COPII

Controlul constă în efectuarea unor teste ce permit: evaluarea acuităţii vizuale, a câmpului vizual, a refracţiei oculare şi examinarea ochiului cu ajutorul oftalmoscopului. Pentru măsurarea viciilor de refracţie la copii sunt necesare picături speciale, care au rolul de a paraliza temporar muşchii acomodaţiei. Fără picături, măsurătorile ar putea indica valori false ale dioptriilor, întrucât copiii au o capacitate foarte mare de acomodare.

Primul control oftalmologic trebuie efectuat încă de la vârsta de 3 ani. De multe ori, simptomele miopiei sau ale altor deficienţe oculare nu sunt sesizabile.

TRATAMENTUL MIOPIEI LA COPII

Este obligatoriu ca micuţul să poarte ochelari, chiar dacă acesta se poate opune la început. Lentilele de contact implică mai multă responsabilitate decât ochelarii şi sunt permise numai copiilor peste 15 ani. Lentilele de contact au reguli stricte de utilizare şi întreţinere, care dacă nu sunt respectate, pot conduce la complicaţii severe. Chirurgia permite diminuarea sau eliminarea completă a dioptriilor, dar o astfel de intervenţie se poate efectua doar la o vârstă de peste 20 de ani şi dacă dioptriile sunt stabilizate (nu mai cresc).

Pentru copii, lentilele ochelarilor trebuie să fie obligatoriu din plastic, deoarece sunt mult mai uşoare decât cele din sticlă şi nu prezintă pericolul de a se sparge sau de a provoca accidente. Dacă se zgârie, lentilele trebuie schimbate pentru a nu afecta vederea. În cazul în care micuţul foloseşte computerul, este recomandabil ca lentilele să fie cu strat antireflex.

Rama ochelarilor trebuie să fie uşoară şi foarte stabilă. Stabilitatea ramelor este un aspect esenţial, deoarece orice înclinaţie a ramei tulbură vederea. Copilul trebuie să privească prin centrul lentilelor, nu pe deasupra ochelarilor. De asemenea, ramele trebuie să stea bine pe nas şi să nu lase urme roşii pe piele. Ele pot fi confecţionate din plastic sau metal. Ramele din plastic sunt mai recomandate la copii, întrucât sunt mai uşoare şi nu le provoacă disconfort. Există însă şi rame metalice din titan, care sunt mult mai flexibile şi usoare.

COMPLICAŢIILE MIOPIEI LA COPII

Miopia necorectată în copilărie poate avea repercusiuni grave pentru toată viaţa. Dacă micuţul are o diferenţă de dioptrii între cei doi ochi (anizometropie), iar defectul de vedere nu este sesizat la timp, el va conduce la pierderea vederii la ochiul cu dioptria mai mare. Această condiţie se numeşte ambliopie sau „ochi leneş”. Creierul are tendinţa de a favoriza ochiul bun şi, în timp, se va baza numai pe el. Ambliopia este tratabilă numai în primii ani ai copilăriei, când are loc dezvoltarea progresivă a sistemului vizual (în primii cinci-şase ani). După maturizarea sistemului vizual, ambliopia nu mai poate fi însă tratată. Dacă este depistată la timp, vederea „ochiului leneş” poate fi recuperată total prin corecţie optică permanentă (ochelari) si ocluzie ( acoperire temporara ) pe ochiul cu vedere mai bună, pentru activarea forţată a ochiului ambliop.