Prezbiopia

prezbiopiaNumele afecțiunii, care vine din limba greacă, înseamnă „ochi îmbătrâniți”. Cu toții îmbătrânim, fără excepție, iar asta presupune o degradare treptată a întregului organism. Astfel, în jurul vârstei de 40 de ani, când nici nu se pune problema să ne considerăm în vârstă, devin sesizabile primele semne de îmbătrânire a ochilor.

Prezbiopia constă în pierderea progresivă a capacităţii ochiului de a vedea clar obiecte aflate la mică distanţă (20 – 40 cm). Ea are drept cauze: pierderea flexibilităţii cristalinului, modificarea geometriei acestuia şi îngroşarea lui, la care se adaugă slăbirea muşchilor ciliari (acei muşchi responsabili de deformarea cristalinului în scopul clarificării imaginii la diferite distanţe) .

Deşi cu toţii vom fi afectaţi de prezbiopie, la unii, aceasta se instalează mai devreme şi se agravează mai rapid. Instalarea prezbiopiei înseamnă: probleme în a citi texte scrise cu caractere foarte mici, nevoia de a îndepărta cartea de ochi, dureri de cap şi oboseală oculară, toate acestea apărute mai ales în condiţii de iluminare slabă. În cazul persoanelor care suferă de miopie, manifestările prezbiopiei sunt întârziate datorită compensării efectelor celor două afecţiuni, astfel: formarea imaginii în spatele retinei, specifică prezbiopiei, este compensată de formarea imaginii în faţa retinei, specifică miopiei. Aceasta nu înseamnă că miopia dispare sau că prezbiopia nu este prezentă; miopii vor avea în continuare probleme cu vederea la distanţă, însă problemele cauzate de prezbiopie vor fi mai mici, cel puţin la început.

În momentul apariţiei acestor semne este bine să ne programăm la doctorul oftalmolog pentru investigaţii mai amănunţite şi luarea unor măsuri de corectare a vederii.

Există mai multe metode pentru ameliorarea vederii în cazul prezbiopiei. Cea mai folosită este purtarea ochelarilor, fie monofocali, fie bifocali sau progresivi.

Ochelarii de citit monofocali au o singură dioptrie, purtătorul nefiind capabil să vadă cu aceştia şi la distanţă. Ochelarii bifocali au o putere dioptrică în aria superioară, de distanţă, şi altă putere în aria inferioară, de citit, trecerea de la distanţă la aproape făcându-se brusc, cu salt de imagine. Cei mai moderni şi practici pentru prezbiopie sunt ochelarii cu lentile progresive, pentru că oferă o vedere asemănătoare celei naturale, utilizând o singură ramă şi o singură pereche de lentile. La aceştia, creşterea dioptriilor se face treptat, de la aria vederii la distanţă la aria vederii intermediare şi a vederii de aproape, fără să existe linii de demarcaj. În timp ce lentilele bifocale sunt inestetice, deoarece linia de demarcație dintre cele două dioptrii este foarte vizibilă, lentilele progresive elimină acest dezavantaj.

Prezbiopia se mai poate corecta cu ajutorul lentilelor de contact multifocale sau prin intervenție chirurgicală. În acestă ultimă situație, se implantează cristaline artificiale multifocale în locul celor naturale sau se remodelează corneea cu ajutorul laserului (LASIK). Însă, așa cum am precizat anterior, cea mai uşoară şi folosită metodă este purtarea ochelarilor de vedere, care se înnoiesc periodic.

În chirurgie, există varianta Lasik monovision, în care se aplică laserul astfel încât un ochi să vadă bine la distanță, iar celălalt să vadă bine de aproape. Consecințele pot fi neplăcute: pierderea vederii stereoscopice, oboseală oculară, dureri de cap, anizeiconia (imagini de marimi diferite).

Există şi varianta prezbilasik bilateral, în care se realizează la ambii ochi aplatizarea centrului corneii, destinat vederii la distanţă, şi bombarea periferiei corneene, destinată vederii de aproape.

În concluzie, nu trebuie să ne speriem de apariţia prezbiopiei, pentru că ea este un fenomen normal, ce poate fi corectat prin diverse metode.